Angela Nuțu
Parenting – 5 Minciuni Nevinovate pe Care nu Trebuie să le Spui Copiilor

Parenting – 5 Minciuni Nevinovate pe Care nu Trebuie să le Spui Copiilor

Toți părinții își mint la un moment dat copiii iar de multe ori acest lucru se poate întâmpla inconștient. Fiecare părinte are o abordare diferită atunci când vine vorba de parenting și această practica a minciunilor de cele mai multe ori nevinovate este răspândită în toate culturile. De la existența creaturilor magice la consecințe bizare pe care le pot avea acțiunile copiilor, părinții sunt foarte creativi în a folosi minciunile ca strategie de parenting pentru a modela comportamentul și a controla emoțiile copiilor.

Chiar dacă avem tendința să considerăm că micile minciuni pe care le spunem copiilor au rolul de a îi proteja, acest lucru este de fapt problematic. Minciunile au implicații mari asupra dezvoltării copilului și ne pot afecta și relația pe care o avem cu copilul. Acesta va învăța că este ok să minți pentru că și adulții din jurul său procedează la fel.

Un studiu efectuat în cadrul  Massachusetts Institute of Technology (MIT) ne oferă informații interesante despre acest subiect. Cercetătorii au descoperit că cei mici sunt foarte perceptivi și că își dau seama atunci când adulții îi mint și pot depista inclusiv minciunile prin omisiune. Ei îi evaluează constant pe adulții din jur în funcție de acuratețea informației pe care le-o oferă și acest lucru le poate determină felul de a învăța.

Autorii studiului susțin: “Copiii înțeleg că un profesor care le oferă informații exacte dar incomplete despre o jucărie este mai puțin util decât un profesor care le oferă informații exacte și complete.”

Trebuie să fim conștienți că adevărul va ieși întotdeauna la iveală și ceea ce reușim să câștigăm pe moment nu va mai părea atât de important dacă ne gândim că cei mici vor realiza că nu suntem total de încredere. Nu putem vorbi de un parenting bun dacă relația pe care o avem cu copilul nu este întemeiată pe încredere.

Faptul că reușim prin minciunile aparent nevinovate pe care le spunem să evităm un șir de întrebări, o discuție incomodă sau pur și simplu reușim să ne bucurăm de momentele de liniște de care avem atâta nevoie ca părinți nu ar trebui perceput deloc ca o încurajare de a repeta acest comportament. Aceste “beneficii” sunt de scurtă durată și sunt amăgitoare.

Nu poți să minți copilul la nesfârșit. Într-un final acesta va pune totul cap la cap, ajutat de prieteni, trăgând cu urechea la conversațiile pe care le porți sau preluând frânturi de informație din media și din mediul înconjurător. Înainte ca tu să te aștepți copilul va ajunge la concluzia că nu se poate baza pe ceea îi spui pentru că nu ești 100% credibil și va fi inevitabil dezamăgit.

O minciună spusă unui copil îl rănește pentru că indiferent dacă știe deja adevărul sau îl va descoperi curând îi va fi clar faptul că părinții contrazic această cunoaștere și va ajunge să nu mai aibă nici încredere de sine. Sentimentul că poți să ai încredere în tine și în ceea ce cunoști este ceea ce duce la dezvoltarea unei personalități sănătoase. Informațiile neadevărate sau parțial adevărate primite de la părinți amplifică sentimentul de neîncredere, copilul se va raporta altfel la lumea exterioară și va avea un comportament defensiv în relația cu părinții.

Din modelul nostru de parenting nu ar trebui să lipsească încurajarea. Cel mai bine reușim să încurajăm copiii vorbind deschis cu ei și spunându-le adevărul, chiar dacă poate fi dificil atât pentru noi cât și pentru ei.

Am selectat 5 exemple de minciuni uzuale pe care părinții le spun copiilor și câteva idei despre cum am putea proceda altfel în situațiile respective:

1) “O să plec și o să te las aici”

Aceasta este o amenințare care poate speria și chiar traumatiza copilul. Face parte din categoria tacticilor simple la care mulți dintre părinți apelează ori de câte ori nu reușesc să îi facă pe cei mici să se mobilizeze de plecare. În momentele de disperare părinții recurg la astfel de afirmații care din păcate pot amplifica teama de abandon a copilului. O astfel de minciună poate avea consecințe pe termen lung dacă este folosită în mod frecvent.

Am putea formula altfel această cerere, le putem comunica de exemplu copiilor consecințe specifice și realiste pentru a îi motiva. Le putem spune ceva de genul: “Dacă nu ești gata de plecare în 5 minute nu o să te uiți la desene în seara asta”. Dacă vrem ca cel mic/cea mică să ne asculte trebuie neapărat să procedăm întocmai cum am afirmat, de fiecare dată. În felul acesta copilul nu se va simți speriat sau mințit ci ne va asculta și va fi receptiv la ce spunem pentru că știe că ceea ce spunem este serios și că lucrurile se vor întâmpla exact așa cum am specificat.

2) “Nu o să las niciodată nimic rău să ți se întâmple”

Ca părinți sau ca persoane care au grijă de sau lucrează cu copii ne dorim acest lucru cu toată puterea și facem tot ce putem pentru a nu permite ca ceva rău să i se întâmple copilului. În ciudat tuturor eforturilor noastre este clar că nu putem deține controlul absolut asupra a ceea ce se poate întâmpla negativ.

O strategie bună ar fi să îi transmitem copilului că dorim să îl protejăm dar că trebuie să coopereze și să fie conștient de pericolele reale care există. Poate fi un lucru înfricoșător pentru un copil dar ar trebui să știe adevărul. Îi putem spune: “O să te protejez mereu și nu o să las nimic rău să ți se întâmple dar există mulți oameni răi pe lume. Din cauza asta nu vreau să te îndepărtezi prea mult de mine. Pentru că dacă fugi de lângă mine nu o să știu unde ești și poți ajunge să fii pus în pericol iar eu nu voi putea interveni.” Nu vrem nici să îl facem pe copil să fie anxios sau să se simtă panicat, trebuie să îi explicăm acest lucru cât mai natural și mai pe înțelesul său cu putință. Cu cât va fi mai pregătit cu atât va reacționa mai bine și va evita situațiile potențial periculoase.

3) “Locul de joacă este închis”

Aceasta este o minciună care poate ține cu copiii foarte mici, însă oricum nu este o idee bună. Dacă nu ai timp sa mergi cu copilul în parc sau la locul de joacă pentru că ai treburi de făcut pe acasă sau ai tot felul de lucruri de rezolvat este în regulă, nu este nevoie să minți sau să te simți prea vinovat/ă. Fii sincer/ă și spune-i: “Nu putem merge la locul de joacă acum, trebuie să merg la cumpărături și mai târziu am ceva de care trebuie neapărat să mă ocup. Îmi pare rău că nu putem merge, știu că îți dorești acest lucru. Vom merge în curând”. Este posibil ca reacția pe care o vei primi să fie negativă, copilul poate să fie supărat și să ți se plângă pentru că este ceva mult așteptat. Însă va fi mai bine să îi spui motivul adevărat pentru că altfel riști să fii catalogat drept mincinos/mincinoasă. În cele din urmă copilul va crește și își va da seama că a fost mințit și își va pierde din încrederea pe care o are în tine. În plus, este și o lecție pe care trebuie să o învețe și anume că în viață nu poți obține întotdeauna tot ceea ce îți dorești.

4) “E ora de culcare”

Această afirmație nu este de cele mai multe ori o minciună 🙂 Minciună devine atunci când îi spunem copilului la ora 20:00 că este ora de culcare când de fapt regula este că aceasta este la ora 21:00. Poate pentru noi nu pare o diferență atât de mare însă copilul știe, nu îl putem păcăli atât de ușor. Îi putem spune în schimb la ora 20:00: “Este momentul să ne pregătim de culcare.” Are mai mult sens, nu? Și nici nu este greu de reformulat.

Ideea principală pe care trebuie să o reținem din acest exemplu este că felul în care ne exprimăm în relația cu copiii contează enorm și chiar face diferența. Chiar dacă ne referim la lucruri mici de acest tip trebuie să ținem cont că încrederea pe care ne-o acordă copilul trebuie menținută și că și aceste lucruri mai puțin serioase dar repetate constant pot duce la probleme de încredere și pot afecta felul în care comunicăm cu copilul.

5) “Îți vreau doar binele, crede-mă”

Acest exemplu este ilustrativ pentru situația în care părintele spune acest lucru pe post de scuză pentru a nu face ceva sau pentru a nu lăsa copilul să facă ceva ce își dorește. De exemplu dacă un părinte se folosește de faptul că cel mic/cea mică răcește destul de des pentru a nu îi permite să meargă în tabără la mare. De cele mai multe ori o astfel de conversație părinte-copil s-ar termina cu replica “Îți vreau doar binele, crede-mă”.

Copilul își poate da seama că acesta nu este adevăratul motiv și că este doar o scuză. Va interpreta negativ toată situația și va crede că părintele chiar nu îi vrea binele pentru că “binele” în viziunea sa este să meargă în acea tabără la mare. Părintele alege să ascundă motivul adevărat care poate fi unul financiar, o teamă exagerată și un sentiment de hiper-protecție al părintelui sau orice alt motiv pe care l-ar putea avea. Soluția ar fi adevărul, putem să îi spunem copilului: “Nu poți să mergi în tabără acum pentru că…”. Va fi dezamăgit, se va supăra sau (se) va plânge, însă așa cum menționam anterior este și o lecție importantă pentru copil: în viață nu poți obține întotdeauna tot ceea ce îți dorești.

În concluzie, ca strategie de parenting, spune-i copilului adevărul. Nu trebuie să insiști cu detalii dacă nu vrei, important este să reușești să fii deschis/ă și să formulezi totul în termeni simpli pe înțelesul lui/ei. Vei avea o relație mai bună cu copilul pentru că nu îi vei trăda încrederea. Așteaptă-te să primești întrebări și încearcă să răspunzi cât mai obiectiv. Unii copii sunt foarte curioși și ne pot asalta cu întrebări pentru a înțelege cât mai bine totul în timp ce alții nu își doresc atât de multă informație și nu vor continua cu întrebări, mulțumindu-se cu ceea ce au aflat deja. Este ok oricum și în orice caz nu trebuie să ai toate răspunsurile, poți recunoaște dacă nu știi sau dacă un subiect este prea sensibil pentru tine.

Opinii pentru "Parenting – 5 Minciuni Nevinovate pe Care nu Trebuie să le Spui Copiilor"